Die Forelle Păstrăvul

Povestea pe scurt

În trei strofe, un narator privește un păstrăv care se joacă într-un pârâu limpede. Un pescar îl pândește, dar apa e atât de clară încât peștele vede capcana. Până la urmă pescarul tulbură apa și prinde păstrăvul, iar naratorul privește revoltat.

Poetul și închisoarea

Christian Friedrich Daniel Schubart (1739–1791), poet, muzician și jurnalist incomod pentru putere, a fost atras prin vicleșug pe teritoriul ducelui Karl Eugen de Württemberg și ținut fără proces în fortăreața Hohenasperg, din 1777 până în 1787. Acolo a scris „Die Forelle”, publicată în 1783: păstrăvul prins prin înșelăciune este, de fapt, chiar el. Ca să ascundă aluzia, Schubart a adăugat o a patra strofă cu o morală pentru tinere: feriți-vă de seducători.

Schubert și cântecul

Franz Schubert (1797–1828) a compus cântecul în 1817, la 20 de ani, și l-a copiat de mai multe ori până în 1821, schimbând detalii. Prima versiune, notată Mässig (moderat), nu avea introducere; versiunea finală, cea din ediția Peters folosită aici, are introducerea de pian și indicația Etwas lebhaft (cam vioi). Cântecul a apărut tipărit la Viena pe 9 decembrie 1820. Schubert nu a pus pe muzică strofa a patra: povestea rămâne o fabulă, fără morală.

Muzica

• Forma. Strofică modificată, A A B A′. Strofele 1 și 2 au aceeași muzică, în Re♭ major. În strofa 3 („Doch endlich…”) armonia se întunecă (Fa7, si♭ minor, acorduri tensionate), vocea recită pe note repetate la „Er macht das Bächlein tückisch trübe”, pianul lovește acorduri staccato când „zvâcnește undița” și tremură când „se zbate peștișorul”. La „und ich mit regem Blute” revine muzica de la început.
• Figura pianului. Un sextolet care urcă repede și „sare” în două optimi accentuate: păstrăvul care țâșnește prin apă. Figura străbate tot cântecul.
• Vocea. Ambitus Mi♭4 – Sol♭5 în tonalitatea originală, cu frazare simplă, de cântec popular. Ultimele două versuri din fiecare strofă se repetă, iar la repetare melodia e ușor ornamentată, cu mai multe melisme (două note pe o silabă).
• Tempo. Partitura nu are cifră de metronom. Interpretările înregistrate durează în jur de două minute (de exemplu Edith Mathis și Graham Johnson, Hyperion: 2:15), adică ♩ ≈ 72–84. Pentru studiu începe la ♩ = 60.

Cvintetul „Păstrăvul”

În 1819, Sylvester Paumgartner, violoncelist amator din Steyr, i-a cerut lui Schubert o lucrare de cameră. Rezultatul este Cvintetul cu pian în La major, D 667, numit „Forellenquintett”: mișcarea a patra e o temă cu variațiuni pe melodia acestui cântec.

Știați că?

• Pe 21 februarie 1818, după o seară petrecută cu prietenul său Anselm Hüttenbrenner, Schubert a făcut în grabă o copie a cântecului și a vărsat din greșeală cerneală pe ea; s-a scuzat printr-un bilet.
• Franz Liszt a transcris cântecul pentru pian solo, în 1844 și în 1846.
• Melodia se aude la finalul programului pe unele mașini de spălat Samsung.